Învățarea digitală în educația și formarea profesională: de ce este criza COVID-19 un semnal de alarmă

Imagine: Pxfuel.com

Pandemia COVID-19 a evidențiat atât importanța utilizării instrumentelor digitale în educație și formare, cât și inegalitățile existente în acest domeniu. Potrivit expertului Andrew McCoshan, ar fi oportun să reflectăm la situația educației și formării profesionale (EFP) în raport cu utilizarea instrumentelor digitale.

EFP, în prima parte a educației, prezintă câteva caracteristici care îl disting de alte sectoare educaționale și care influențează modul în care se raportează la învățarea digitală. Pandemia a evidențiat două caracteristici esențiale: (i) combinația unică a EFP dintre învățarea „practicii” profesionale, bazată pe experiență în câmpul muncii, și învățarea „teoriei” în clasă și (ii) elevii săi, cărora învățământul preuniversitar tradițional li s-a părut adesea (însă nu întotdeauna) mai puțin satisfăcător și care ar putea proveni din medii socio-economice dificile.

Pentru a fi benefice, instrumentele digitale nu ar trebui să intre în conflict cu aceste caracteristice distincte ale EFP. Mai mult decât atât, ar trebui să faciliteze evoluții ale predării și învățării care să îmbunătățească rezultatele pentru elevi.

În ceea ce privește baza de elevi a sistemului EFP, COVID-19 a evidențiat amploarea inegalităților din sistemele noastre de învățământ, tinerii din mediile defavorizate neavând acces la instrumentele digitale necesare pentru a învăța la distanță. Tragedia acestei situații este agravată de faptul că învățarea digitală are capacitatea de a susține pedagogiile alternative, mult mai bine adaptate stilului de învățare al persoanelor dezinteresate de pedagogiile „tradiționale”. Deși e aproape un clișeu să cităm jocurile digitale în acest context, apar tot mai multe dovezi ale avantajelor încorporării elementelor de joc în instrumentele digitale. E și cazul instrumentului VRhoogte, care îi învață pe tineri cum să ridice schele. Jocurile contribuie și la dezvoltarea de competențe transversale precum munca în echipă, un domeniu în care tinerii din medii defavorizate ar putea avea nevoie de sprijin.

Cum rămâne cu cealaltă caracteristică distinctivă a EFP – accentul pus pe învățarea practică, experiențială? COVID-19 a revelat măsura în care componenta de învățare în câmpul muncii a EFP duce lipsă de instrumente digitale pentru a susține învățarea experiențială la distanță, în ciuda potențialului uriaș pe care îl au acestea. Dezvoltarea simulărilor imersive precum realitatea virtuală și augmentată este costisitoare, însă poate reduce costurile unitare ale învățării, oferind și modalități noi de predare și evaluare a elevilor. Simulările cu pistolul cu vopsea precum Simspray permit utilizatorilor să vopsească ori de câte ori doresc și să obțină feedback instantaneu, mult mai precis și detaliat ca de obicei. În plus, TIC decuplează învățarea de ore și locuri fixe, având posibilitatea de a suplini separarea fizică a învățării în două locuri și de a îmbunătăți coordonarea achiziției de cunoștințe cu învățarea practică, ca în cazul platformei REALTO. Este un domeniu pe care de-abia am început să-l explorăm.

Dovezile despre digitalizare în domeniul EFP lipsesc, însă puținele dovezi pe care le avem sugerează că, până acum, tehnologiile având potențialul de a provoca schimbări pedagogice mai radicale, precum simulările și jocurile, sunt mai rar întâlnite ca tehnologiile mai simple precum fișierele text digitale, tablele interactive și aparatele foto digitale. Ritmul lent de adopție a acestor instrumente reflectă o serie de factori, care variază de la loc la loc. Însă, în final, profunzimea efectului asupra predării și învățării depinde atât de caracteristicile inerente ale instrumentelor digitale în cauză, cât și de modul în care profesorii vor să le folosească. Aceeași tehnologie poate avea efecte diverse: în școli, apariția Internetului și a tablelor interactive le-a permis mai întâi profesorilor și formatorilor să acceseze mai multe resurse, însă cel mai adesea impactul asupra proceselor de învățare a fost redus. Aceeași tehnologie însă deschide, în egală măsură, perspectiva unor schimbări pedagogice către învățare mixtă și clasele răsturnate.

Diferența o face modul în care este folosită tehnologia. Pentru aceasta, atât profesorii, cât și formatorii din sistem trebuie să beneficieze de sprijin sistemic adecvat – prin intermediul formărilor, al organismelor intermediare imparțiale care îi pot ajuta să se orienteze în universul derutant al resurselor digitale și al altor măsuri. COVID-19 a revelat consecințele negative ale absenței unor astfel de măsuri de sprijin.


Andrew McCoshan

Dr. Andrew McCoshan (@andrewmccoshan) are peste 25 de ani de experiență în educație și formare. Specializat în EFP, el este cercetător principal asociat la Educational Disadvantage Centre al Dublin City University. Actualmente, este consultant extern al grupului de lucru privind inovarea și digitalizarea în sfera EFP, coordonat de Comisia Europeană.