Să învățăm să dialogăm și să reflectăm cu ajutorul patrimoniului cultural

Image: Monika Kozub / Unsplash.com

Profesorii sunt receptivi la ideea de a vorbi despre patrimoniul cultural cu elevii lor, însă există incredibil de puține cunoștințe teoretice despre implicațiile și influența culturii asupra dezvoltării copiilor. Acest ghid prezintă câteva resurse și abordări care vor permite contextualizarea subiectului.

Patrimoniul cultural: ar putea să nu fie ceea ce vă imaginați

Cunoașterea istoriei și a limbilor, gustul pentru artă: acestea reprezintă avantaje clare ale învățării despre patrimoniul cultural. Lor li se alătură însă o idee esențială mai puțin evidentă: capacitatea de reflecție. Elevii ar trebuie să învețe să interacționeze cu lumea nu din postura de „călători dezorientați aflați într-o călătorie frenetică, mereu în căutare de selfie-uri nenumărate”, ci din cea de cetățeni care interacționează cu mediul lor. Studiindu-și propria cultură și pe cea a celorlalți, elevii pot învăța să funcționeze într-o societate care nu le oferă răspunsuri gata pregătite, în care informația abundă, sursele se pot contrazice, iar identitatea se conturează și se definește greu.

Patrimoniul cultural nu prezintă interes doar pentru discipline precum artele plastice și istoria: primele raze X ale lui Röntgen au relevanță pentru biologie, iar crahul de pe Wall Street din 1929 este esențial pentru a înțelege economia.

Patrimoniul cultural se prezintă în multe forme:

  • material: clădiri, monumente, artefacte, vestimentație, opere de artă, cărți, aparate, orașe istorice, situri arheologice etc.;
  • imaterial: limbile și tradițiile orale, sporturile și jocurile, artele spectacolului, practicile sociale și artizanatul tradițional etc.;
  • natural: peisaje, flora și fauna;
  • digital: resurse create în formă digitală (arta digitală sau animațiile) sau care au fost digitalizate în vederea păstrării.

Iată de ce conștiința și expresia culturală – una dintre cele opt competențe pentru învățarea pe tot parcursul vieții – are o definiție la fel de largă.

Cum se traduce acest lucru în activitatea didactică? Pentru a afla mai multe, vă invităm să consultați resursele următoare, mare parte create în 2018, cu ocazia Anului european al patrimoniului cultural.

Patrimoniul și vizitele în muzee

În ultimele decenii, muzeele s-au transformat din „biblioteci dedicate cercetării”, rezervate specialiștilor, în centre comunitare consacrate dezvoltării intelectuale. Această funcție este cu precădere importantă pentru vizitatorii tineri, pentru că o vizită la muzeu poate duce adesea la producerea unui „declic”, solidificând astfel informații adesea confuze. Spre exemplu, Tropenmuseum din Amsterdam propune programe în care copiii să meargă cu autobuzul prin Maroc, să călătorească prin Bombay, să danseze pe muzică iraniană și să bea ceai:

În Rijksmuseum din Amsterdam, grație unui joc video, copiii au posibilitatea să se pună în pielea personajelor din secolului al XVII-lea, pentru a pune în scenă o piesă improvizată în care interpretează rolurile următoare:

Actualmente, muzeele propun și vizite virtuale, după cum o demonstrează acest video virtual de 360 de grade oferit de Museum für Naturkunde din Berlin, pe care-l puteți viziona cu ochelari pentru realitatea virtuală sau folosind mouse-ul pentru a vă deplasa.

Cursul online Learning in a Museum oferit de Teacher Academy propune numeroase alte resurse și idei!

Patrimoniul și activismul

În egală măsură, elevii pot aborda patrimoniul cultural din perspectiva programelor dedicate cetățeniei active. Printre acestea, o foarte mare importanță o au ASPnet – rețeaua școlilor asociate și Programul de educație bazată pe patrimoniul cultural ale UNESCO, care transmit patrimoniul cultural al oamenilor în școlile din întreaga lume, în scopul de a promova pacea și toleranța.

O altă inițiativă de aceeași factură este premiatul program Apprendisti Ciceroni din Italia. În cadrul acestuia, elevii joacă rol de ghid pentru un obiectiv emblematic din zona lor, întâmpinând publicul și prezentând istoricul proiectului.

Un rol important îl joacă și evenimentele de anvergură precum Simpozionul tineretului pe teme de patrimoniu cultural mondial, facilitând colaborarea transfrontalieră între elevi și dând un plus de rezonanță vocii acestora.

Patrimoniul și dezvoltarea profesională

Profesorii nu trebuie să neglijeze importanța patrimoniului cultural pentru elevi și comunități. Ei au la îndemână diferite instrumente prin intermediul cărora pot integra tematica în activitatea lor didactică. Europeana, platforma digitală europeană dedicată patrimoniului cultural și științific, oferă peste 50 de milioane de articole în 27 de limbi, precum și scenariile de învățare în care sunt acestea folosite.

EuroClio, Asociația Europeană a Profesorilor de Istorie, urmărește să reformeze educația prin intermediul înființării de rețele internaționale și distribuirii de resurse, cu accent pe gândirea critică, respectul reciproc și incluziunea temelor controversate.

Aceste două organizații s-au asociate cu proiectul Historiana, laureat al Lifelong Learning Award 2017, care oferă profesorilor de istorie surse suplimentare și comparative, care vin în completarea manualelor naționale.

Resurse suplimentare:

https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/latest/practices/cultural-footprints.htm

https://academy.schooleducationgateway.eu/en/web/cultural-diversity-in-your-classroom-rerun

https://www.schooleducationgateway.eu/en/pub/latest/news/new_handbook_on_fostering_cult.htm

https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/viewpoints/surveys/poll_on_cultural_awareness_and.htm

https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/viewpoints/surveys/poll-on-arts-for-learning.htm

https://www.etwinning.net/eun-files/Online%20%E2%80%93%20eTwinning%20publication%2024.09.2018.pdf

https://europa.eu/learning-corner/learning-materials_ro