2.4. Bunăstarea cadrelor didactice
unăstarea profesorului reprezintă o stare emoțională care îmbină nevoile personale și așteptările elevilor și ale profesorilor lor deopotrivă. Bunăstarea profesorului și satisfacția la locul de muncă influențează în mare măsură comportamentul profesorului și se corelează pozitiv cu climatul școlii și al clasei și cu succesul elevului. Studiile demonstrează, de asemenea, o relație pozitivă dintre motivația profesorilor și performanța și bunăstarea elevilor. Mai mult, bunăstarea profesorilor are legătură cu păstrarea locurilor de muncă ale profesorilor înalt calificați, un aspect deosebit de important pentru școlile în care învață elevi cu nevoi deosebite. Bunăstarea și eficiența profesorilor ajută și la prevenirea părăsirii timpurii a școlii, astfel, este foarte important ca profesorii să primească sprijinul de care au nevoie.
Deși studiile recente cu privire la bunăstarea profesorilor și-au îndreptat atenția asupra aspectelor negative precum stresul sau epuizarea, aceste studii arată, de asemenea, cât este de important acest subiect pentru formarea inițială și ulterioară a profesorilor. Bunăstarea profesorilor nu poate fi obținută doar prin formare sau participare la ateliere. Îmbunătățirea bunăstării personalului este un proces pe termen lung, care necesită reflecție, o abordare coerentă și introducerea și experimentarea mai multor practici constructive. În esență, presupune interacțiunea mai multor factori:
- O cultură școlară favorabilă: îmbunătățirea condițiilor de muncă a profesorilor este de maximă importanță pentru bunăstarea și satisfacția acestora, precum și pentru succesul elevilor. Este important să se ofere profesorilor timp și spațiu corespunzător pentru a putea efectua o muncă în colaborare. O cultură a colaborării implică sprijin reciproc, posibilitatea de a participa activ la deciziile școlii și o cultură a încrederii bazată pe valori comune. Mai mult, un climat școlar benefic este caracterizat prin apreciere, autonomie, încurajare, colegialitate, încredere, conducere administrativă. A face parte dintr-o comunitate profesională interesată de activitatea de învățare, care este conturată atât prin colaborările cu școala, cât și prin rețelele formate cu alte școli și cu comunitatea reprezintă un element esențial pentru motivație și asimilare. Directorii de școli și stilurile de conducere, valorile, personalitatea și acțiunile acestora au, de asemenea, un rol major în promovarea bunăstării profesorilor.
- Profesionalizarea cadrelor didactice: Studiile demonstrează o conexiune puternică între profesionalismul cadrelor didactice și statutul perceput, eficiența și bunăstarea acestora. Educația inițială a profesorilor furnizează o bază solidă pentru bunăstarea acestora și este importantă pentru decizia cadrelor didactice de a profesa în continuare. Dezvoltarea profesională continuă (DPC) are un rol crucial în îmbunătățirea performanțelor, a angajamentului și a satisfacției cadrelor didactice la locul de muncă. Din moment ce relațiile de mentorat colaborative sunt în strânsă legătură cu entuziasmul la locul de muncă, cu motivația, eficiența, bunăstarea și menținerea profesorilor pe post, mentorii experimentați trebuie să fie selectați cu atenție. Rețelele organizate între cadrele didactice sprijină, de asemenea, bunăstarea.
- Relațiile pozitive între profesor și elev: Relațiile pozitive între profesori și elevi sunt o condiție necesară nu numai pentru succesul elevului, dar și pentru bunăstarea profesorului. Relațiile pozitive dintre profesor și elev sprijină motivația intrinsecă a profesorilor. Astfel de relații pot să recompenseze profesorii la nivel intrinsec și să le intensifice motivația. Mai mult, relațiile pozitive cu elevii ajută la evitarea stresului, dar dezvoltă și bunăstarea profesorilor.
Aflați mai multe:
Beaudoin, M.N., „Respect-Where Do We Start?'. Promoting Respectful Schools, vol. 69, nr. 1, 2011, pp. 40-44.
Blömeke, S, Hoth, J, Döhrmann, M, Busse, A, Kaiser, G., König, J., „Teacher Change During Induction”, International Journal of Science and Mathematics Education, vol. 13, nr. 2, 2015, pp. 287-308. doi:10.1007/s10763-015-9619-4
Brouwer, C., „Determining Long Term Effects of Teacher Education”, în Peterson, P., Baker, E., McGaw, B. (eds.), International Encyclopedia of Education, Elsevier, Amsterdam, 2010, pp. 503-510.
Day, L., Mozuraityte, N., Redgrave, K., McCoshan, A., Prevenirea abandonului școlar în Europa: lecții învățate din programul privind educația de tip „a doua șansă”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2013.
Downes, P. „Prevention of early school leaving through teacher education: Some European perspectives”, în: Rabensteiner, P și Rabensteiner, G. (eds.), Internationalization in Teacher Education, Germania, 2014, pp. 17-31.
Durksen, T; Klassen, R., „Professional Relationships Influence Preservice Teacher Success”. ASCD Express, vol. 7, nr. 10, 2012.
Emerick, S., Hirsch, E., Berry, B., „Teacher Working Conditions as Catalysts for Student Learning”, Conditions for Learning, nr. 43, 2005.
Engels, N., Aelterman,A., Van Petegem, K. and Schepens, A., „Factors which influence the well-being of pupils in Flemish secondary schools”, Educational Studies, vol. 30, nr. 2, pp. 127-143 http://dx.doi.org/10.1080/0305569032000159787.
Comisia Europeană, Elaborarea de programe de inițiere coerente și sistemice pentru profesorii debutanți: un manual pentru decidenții politici, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2010.
Comisia Europeană, Sprijinirea dezvoltării competențelor didactice pentru rezultate școlare mai bune, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2013.
Comisia Europeană, Consolidarea activității didactice în Europa: noi date furnizate de cadrele didactice compilate de Eurydice și CRELL, iunie2015, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2015.
Fernández-Batanero, J., „Strategies for inclusion in the face of social exclusion: Case study in Andalusia (Spain)”, European Journal of Special Needs Education, vol. 29, nr. 3, 2014, pp. 415-428. doi:10.1080/08856257.2014.906978
Hobson, A., Ashby, P., „Reality aftershock and how to avert it”, Cambridge Journal of Education, vol, 42, nr. 2, 2012, pp. 177-196. doi:10.1080/0305764X.2012.676628.
Jimerson, S., Haddock, A., „Understanding the importance of teachers in facilitating student success: Contemporary science, practice, and policy”, School psychology quarterly the official journal of the Division of School Psychology, Asociația Americană de Psihologie, vol. 30, nr. 4, 2015, pp. 488-493. doi:10.1037/spq0000134.
OECD, Supporting Teacher Professionalism: Insights from TALIS 2013, OECD Publishing, Paris, 2016.
Pillay, H., Goddard, R., Wilss, L., „Well-being, burnout and competence: Implications for teachers”, Australian Journal of Teacher Education, vol. 30, nr. 2, 2005, pp. 22-33. doi: 10.14221/ajte.2005v30n2.3
Schleicher, A., Teaching Excellence through Professional Learning and Policy Reform, OECD Publishing, Paris, 2016.
Shank, M., „Common Space, Common Time, Common Work”. Supporting New Educators, vol. 62, nr. 8, 2005, pp. 16-19.
Spilt, J., Koomen, H., Thijs, J., „Teacher Wellbeing: The Importance of Teacher-Student Relationships”. Educational Psychology Review, vol. 23, nr. 4, 2011, pp. 457-477. doi:10.1007/s10648-011-9170-y.
Webb, R., Vulliamy, G., Sarja, A., Hämäläinen, S., Poikonen, P., „Professional learning communities and teacher well‐being? A comparative analysis of primary schools in England and Finland”, Oxford Review of Education, vol. 35, nr. 3, 2009, pp. 405-422. doi:10.1080/03054980902935008.