3.10. Sprijin specific: nevoi educaționale speciale și dificultăți de învățare

^{Shutterstock.com}

Agenția europeană pentru educația persoanelor cu nevoi speciale și educație incluzivă definește educația incluzivă ca o abordare sistemică pentru furnizarea de educație de înaltă calitate în școlile obișnuite pentru a răspunde în mod eficient necesităților de învățare școlare și sociale ale tuturor elevilor din comunitatea locală a școlii. Incluziunea, prin urmare, ar trebui să se axeze pe construirea capacității școlilor obișnuite de a sprijini diverse nevoi ale elevului, în loc să distribuie resurse suplimentare grupurilor selectate (și etichetate) în contexte separate.

Sprijinul eficient pentru elevii care prezintă un handicap și dificultăți de învățare este asigurat de o abordare a școlii în ansamblu, incluzând: o atenție clară asupra învățării pentru toți elevii; recunoașterea diferitelor tipuri de reușite (nu numai de ordin școlar); poziții de conducere în școală eficiente și distribuite corespunzător; colaborare între școli și comunitatea locală; și participarea elevilor și a familiilor acestora la deciziile legate de propriul lor proces de învățare.

Abordările didactice de succes pentru elevii cu handicap și cu dificultăți de învățare includ:

• timp suplimentar de predare și sprijin pentru predare – coaching individual/de grup și predare în echipă sau predare în cooperare (echipă formată dintr-un profesor care predă o materie principală și un profesor specializat în educația copiilor cu nevoi speciale): prelungirea programului școlar zilnic sau a semestrelor școlare și prezența grupurilor interactive pentru intensificarea sprijinului acordat elevilor.
• utilizarea grupurilor de învățare flexibile și eterogene – flexibilitate în ceea ce privește durata de timp petrecută într-o sală de clasă obișnuită; flexibilitate în organizarea mediului din sala de clasă; și promovarea unei creșteri și a unei diversificări a interacțiunilor relevante în rândul diferitelor tipuri de elevi;

• predarea structurată este, de asemenea, utilizată pentru a îmbunătăți utilizarea timpului și a garanta că toți elevii înțeleg ce se așteaptă de la ei (este eficientă mai ales atunci când este folosită la elevii cu tulburări din spectrul autismului);
• sprijin suplimentar, de exemplu, instruire pentru abilități de studiu eficiente, sau crearea de oportunități pentru o învățare mai activă (de exemplu, rezolvarea de probleme în colaborare). S-a descoperit că, în special, învățarea prin cooperare și sprijinul de grup sunt benefice pentru toți elevii. Utilizarea TIC în sala de clasă a fost, de asemenea, utilizată pentru creșterea gradului de implicare a elevului:
• prevenirea tuturor tipurilor de violență și/sau discriminare la adresa elevilor cu dizabilități, pe baza unui model comunitar pentru prevenirea conflictelor în școală. Structurile de prevenție, serviciile de diagnostic și consilierea psihologică ar trebui să fie accesibile pentru toți elevii din același unitate de învățământ, în măsura în care este posibil.

Alte informații

Ainscow, M., Special Needs in the Classroom: A Teacher Education Guide (Nevoi speciale în clasă: un ghid al educației pentru profesori), UNESCO Publishing, Paris, 2004.

Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale, Organisation of Provision to Support Inclusive Education: Literature Review (Organizarea sprijinului adus educației incluzive: recenzie a datelor din literatura de specialitate), Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale, Bruxelles, 2013

Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale și proiectele sale

Flecha, R., Successful Educational Action for Inclusion and Social Cohesion in Europe (Măsuri educaționale de succes pentru incluziunea și coeziunea socială în Europa), Springer, Dordrecht-Heidelberg-London New York , 2015.

Molina, S. și Rios, O., „Including students with disabilities in Learning Communities”, Psychology, Society, & Education, vol. 2, nr. 1) 2010, pp. 1-11.