Elevii pot trece prin perioade dificile în viața lor socială și/sau familială sau pot avea parte de experiențe școlare negative care îi pot deturna de la parcursul normal. Identificarea în stadiu incipient a dificultăților de învățare, a stresului socio-emoțional sau a pierderii interesului este esențială – înainte ca acestea să se manifeste prin absenteism sau comportament inadecvat. Școlile trebuie să stabilească un sistem de alertă și monitorizare timpurie în colaborare cu familia. Identificarea și monitorizarea eficientă nu ar trebui să fie văzute ca un proces birocratic și disciplinar care nu face decât să înregistreze și să răspundă la incidente de tipul absenteismului sau al comportamentului inadecvat, ci mai curând ca un sistem de sprijin (de avertizare). Elevii trebuie să știe că ei contează și că nevoile lor sunt ascultate.
Chiar dacă monitorizarea prezenței la școală și a progresului în procesul de învățare rămân esențiale, este necesară și adoptarea unei perspective mai ample asupra situației particulare a unui elev. Identificarea timpurie ar trebui să se bazeze pe o viziune cuprinzătoare asupra individului care include, de asemenea, factori de ordin social, familial și emoțional. O atenție deosebită ar trebui acordată impactului evenimentelor critice ale vieții (inclusiv evenimente traumatizante) asupra dezvoltării personale a unui tânăr.
Monitorizarea reprezintă menținerea unei evidențe a gamei largi de aspecte, inclusiv bunăstarea socio-emoțională a elevului, sentimentul de apartenență la școală, procesele de învățare, nivelurile de reușită, prezența la școală, comportamentul și alte informații relevante. Deși sunt mai dificil de monitorizat, aceste procese cognitive și emoționale pot furniza în timp util indicii asupra scăderii nivelului de interes față de școală, înainte ca această constatare să fie externalizată ca absenteism și comportament inadecvat. Nu toate aceste aspecte trebuie să fie înregistrate în mod formal, dar ele pot fi utile pentru identificarea schimbărilor care pot indica factori ce împiedică un elev în dezvoltarea și în succesele școlare obținute. Indicatorii mai puțin evidenți ai stresului socio-emoțional sunt cel mai bine identificați de profesori și de personalul auxiliar atunci când aceștia au relații individuale cu elevii caracterizate prin încredere și afecțiune și când colaborează atent cu familia elevului.
Pot fi utilizate metode și rutine diferite, dar este esențial ca identificarea elevilor aflați în situații de risc să fie urmată de o intervenție rapidă, cu un scop precis. Cele trei niveluri de intervenție sunt:
- Sprijin universal – pentru toți elevii
- Sprijin dedicat – pentru grupuri de elevi care se confruntă cu nevoi sau riscuri moderate
- Sprijin individual – intervenție majoră pentru niveluri cronice sau extrem de ridicate ale necesităților sau riscurilor
Identificarea semnelor de stres ar trebui să genereze reacții imediate prin intermediul unui cadru de sprijin global și dedicat comunității, pentru a asista elevii să depășească dificultățile și să continue calea educațională. Intervențiile specifice ar trebui să fie însoțite de o monitorizare și o evaluare atentă. Aceste evaluări ar trebui să includă indicatori preciși, precum evidențele absențelor, dar și indicatori relativi, cum este cazul rapoartelor privind bunăstarea elevului și sentimentul de apartenență la școală.
Alte informații:
Comisia Europeană, Early warning systems in Europe: practice, methods and lessons (Sisteme de avertizare precoce în Europa: practică, metode și lecții). Grup de lucru tematic privind părăsirea timpurie a școlii, Bruxelles, 2013.
Comisia Europeană/EACEA/Eurydice/Cedefop, Tackling Early Leaving from Education and Training in Europe: Strategies, Policies and Measures (Combaterea abandonului școlar în educație și formare în Europa: strategii, politici și măsuri), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2014.
Juhasz, J., Final report on Crocoos – Cross-sectoral cooperation focused solutions for the prevention of early school leaving project background research, Secțiunea II, Tempus Public Foundation, Budapesta, 2015, pp. 3-8.
Nouwen, W., Clycq, N., Braspenningx, M., și Timmerman, C., Cross-case Analyses of School-based Prevention and Intervention Measures, Document de proiect 6, RESl.eu Project, Centrul pentru migrație și studii interculturale, Universitatea din Anvers, 2016.
Referințe suplimentare:
Baker, D. și Jansen, J., „Using groups to reduce elementary school absenteeism”, Social Work in Education, vol. 22, 2000, pp. 46-53.
Gresham, F.M., Hunter, K.K., Corwin, E.P. și Fischer, A.J., ‘Screening, Assessment, Treatment, and Outcome Evaluation of Behavioral Difficulties in an RTI Model’, Exceptionality: A Special Education Journal, vol. 21, nr. 1, 2013, pp. 19-33.
Lehr, C. A., Sinclair, M. F., și Christenson, S. L., „Addressing student engagement and truancy prevention during the elementary years: A replication study of the Check & Connect model”, Journal of Education for Students Placed At Risk, vol. 9, nr. 3, 2004, pp. 279-301.
Licht, B. G., Gard, T., and Guardino, C., „Modifying school attendance of special education high school students”, Journal of Educational Research, vol. 84, 1991, pp. 368-373.
McCluskey, C. P., Bynum, T. S., și Patchin, J. W., „Reducing chronic absenteeism: An assessment of an early truancy initiative”, Crime & Delinquency, vol. 50, nr. 2, 2004, pp. 214-234.
Reinke, W. M., Splett, J. D., Robeson, E. N., Offutt, C. A., „Combining school and family interventions for the prevention and early intervention of disruptive behavior problems in children: a public health perspective”, Psychology in the Schools, vol. 46, nr. 1, 2009, pp. 33-43.
Sutphen, R.D., Ford, J.P., și Flaherty, C., „Truancy interventions: A review of the research literature”, Research on Social Work Practice, vol. 20, 2010, pp. 161-171.