Înțelegerea și combaterea părăsirii timpurii a școlii la nivel de școală și la nivel local

Părăsirea timpurie a școlii este un fenomen complex, dinamic și multidimensional, produs al unei combinații de factori personali, sociali, economici, educaționali și familiali și asociat de foarte multe ori cu dezavantaje de ordin economic. Rareori decizia în acest sens este luată pe moment, de obicei fiind rezultatul vizibil al unui lung proces de rezultate sub așteptări și de pierdere progresivă a interesului pentru educație.

Tinerii părăsesc școala timpuriu dintr-o varietate de motive, acestea fiind foarte specifice în fiecare caz. Unii părăsesc școala deoarece se confruntă cu probleme personale sau familiale, alții din cauza sănătății sau a dificultăților emoționale; unii tineri nu sunt mulțumiți de educația pe care o primesc – în legătură cu programa școlară, metodele de predare inadecvate nevoilor lor, relația precară cu cadrele didactice sau colegii, agresivitatea sau climatul negativ din școală. Totuși, părăsirea timpurie a școlii pare să urmeze anumite tipare, unii tineri fiind considerați mai expuși riscului decât alții. Tinerii care părăsesc timpuriu școala provin cel mai probabil din medii dezavantajate social (gospodării de șomeri, familii cu un nivel de educație scăzut, familii cu un singur părinte sau gospodării în care există situații tensionate), din grupuri mai vulnerabile (de exemplu, copii cu nevoi educaționale speciale sau mame adolescente) sau din grupuri minoritare sau familii de migranți. De asemenea, băieții au o pondere mai mare decât fetele în acest grup.

Din cauza caracterului său complex, părăsirea timpurie a școlii trebuie să fie abordată și combătută de școală și de toți ceilalți actori relevanți, împreună. Este necesară o „abordare la nivelul întregii școli” în ceea ce privește reducerea părăsirii timpurii a școlii și promovarea succesului școlar pentru toți elevii. Toți actorii din mediul școlar (directorii școlilor, personalul didactic și nedidactic, elevii, părinții și familiile) și actorii externi din învățământ și din afara acestuia au un rol esențial în combaterea dezavantajelor în educație și în prevenirea abandonului școlar. Toți actorii au responsabilitatea de a se angaja într-o acțiune coerentă, colectivă și de colaborare, bazată pe multidisciplinaritate și pe diferențiere. Aceasta este o modalitate ecologică de a vedea școala ca pe un sistem multidimensional și interactiv care poate învăța și se poate schimba. Toate dimensiunile vieții școlare trebuie să fie abordate în mod coerent, pentru a promova schimbarea; aceasta înseamnă și că nevoile tuturor (ale elevilor, personalului și întregii comunități) sunt luate în considerare în predare, în învățare și în viața de zi cu zi a școlii.