JOPO – „EDUCAȚIE DE BAZĂ FLEXIBILĂ”

Finlanda dezvoltă de mai mult timp metode și proceduri de predare inovatoare, menite să răspundă nevoilor individuale, cum ar fi învățarea bazată pe activități, predarea în grupuri restrânse, învățarea la fața locului și utilizarea unor medii de învățare diferite, cu scopul de a reduce abandonul școlar.

„Educația de bază flexibilă” (JOPO®) este un proiect lansat de Ministerul Finlandez al Educației în 2006, cu scopul elaborării unor noi metode și proceduri de predare, care să contribuie la reducerea abandonului școlar. Aceste metode noi răspund nevoilor individuale, utilizând învățarea bazată pe activități, predarea în grupuri restrânse, învățarea la fața locului și diferite medii de învățare. Activitățile din cadrul JOPO sprijină elevii să urmeze școala până la absolvire și să-și depună candidatura pentru continuarea studiilor, prin intermediul cooperării multiprofesionale, al intervențiilor timpurii și al intensificării cooperării între școală și familie. JOPO este destinat copiilor din clasele 7-9, cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani. În 2013, au participat la proiectul JOPO aproximativ 1 800 de elevi.

Activitățile din cadrul JOPO sunt organizate în grupuri restrânse, conduse de un profesor, cu participarea a unui al doilea profesionist. De regulă, profesorii sunt calificați în domeniul nevoilor educaționale speciale, iar partenerii lor de lucru sunt în general persoane care lucrează cu tineretul, instructori pentru tineret, pedagogi comunitari sau asistenți pentru nevoi speciale. Cele mai importante forme de activitate sunt predarea în grupuri restrânse și orientarea individuală, învățarea la fața locului și, eventual, studiul altor materii în grupuri de predare obișnuite. Printre alte activități se numără taberele școlare și diverse excursii, care vizează dezvoltarea spiritului de echipă și comunitar. De asemenea, elevii beneficiază de forme de învățare și de cursuri speciale adaptate în mod specific pentru ei.

Grupurile JOPO au elaborat în special metode de învățare bazate pe acțiune, care pun accentul pe învățarea bazată pe cercetare și pe colaborare, precum și pe învățarea pe bază de proiecte, în detrimentul învățării sub conducerea unui profesor. În locul învățării axate pe materii, proiectul JOPO a dezvoltat învățarea tematică și utilizarea în mai mare măsură a timpului în funcție de nevoi și de situație. Diferitele grupuri pun accent pe aspecte ușor diferite. În unele grupuri, accentul cade mai degrabă pe învățarea ghidată și individuală, de tip nevoi speciale, în vreme ce altele favorizează învățarea la fața locului. Activitățile anumitor grupuri se concentrează pe învățarea derivată din punctele forte și din interesele elevilor, fapt ce le stimulează siguranța de sine, încrederea în sine și orientarea viitoare. În toate grupurile, sarcina educațională de bază, adică dobândirea competențelor elementare de gestionare a vieții (gestionarea timpului, lucrul în grup) și de comportament social consumă o mare parte a timpului, în detrimentul instruirii efective.

Cele mai frecvente motive pentru înscrierea într-un grup JOPO sunt problemele legate de motivație, nevoia de a studia într-un grup restrâns și rezultatele școlare slabe. Situațiile familiale și de viață ale elevilor JOPO sunt mai dificile decât media, fapt ce se manifestă prin probleme psihosociale și nesiguranță, iar grupurile includ o proporție peste medie de copii proveniți din familii monoparentale.

Activitățile JOPO sunt eficace. Situația a aproape 90 % dintre elevi s-a îmbunătățit în raport cu stadiul inițial. În cazul elevilor care nu au obținut beneficii concrete, motivul principal pentru care nu și-au putut continua studiile, nici măcar în cadrul JOPO, a constat în situațiile lor familiale și de viață extrem de dificile. Cele mai importante efecte obținute în proiectul JOPO au fost obținerea de către elevi a certificatelor de absolvire a școlii, reducerea absenteismului și îmbunătățirea motivației pentru studiu.

Situația elevilor a fost influențată în cea mai mare măsură prin metode cum ar fi lucrul în grupuri restrânse, precum și sprijinul și îndrumarea acordate personal. Alte forme de activitate care s-au dovedit eficace au fost învățarea la fața locului, intervenția imediată în cazurile de absenteism și intensificarea cooperării între școală și familie. În practică, diferențele între diversele proceduri JOPO au fost nesemnificative, iar rezultatele arată că efectele sunt individuale; cu alte cuvinte, succesul se datorează în mai mare măsură mediului din care provine elevul și situației sale de viață, decât utilizării anumitor modele de acțiune în cadrul JOPO. Astfel, o anumită metodă poate să dea rezultate în cazul unor elevi, însă nu și în cazul altora. Factorul care diferențiază beneficiile obținute constă în măsura în care un elev a participat la activități netradiționale, în special învățarea la fața locului și taberele școlare. Elevii care au beneficiat cel mai mult de JOPO au participat la aceste activități cu câteva zile în plus față de cei care au beneficiat cel mai puțin.

Activitățile JOPO au fost adoptate cu titlu permanent și au fost incluse în Legea și în Decretul guvernamental cu privire la educația de bază.