3. Sprijin pentru elevi
Elevul și nevoile sale trebuie să se afle în centrul procesului educațional. Toți elevii au dreptul la educație de cea mai bună calitate, la o programă relevantă, la o evaluare adecvată și la oportunități de învățare „echivalente” și valorizate. Școlile ar trebui să ofere un mediu care să favorizeze diversitatea elevilor, inclusiv necesitățile de învățare diferite, pentru a maximiza potențialul fiecărui tânăr. O educație de calitate ar trebui să fie concepută mai degrabă pentru a se adapta elevilor decât pentru a le solicita acestora să se adapteze la un sistem existent. Acest lucru ar trebui să garanteze că elevii se implică în procesul de învățare și întrevăd un scop clar în procesul de învățare. Acestea reprezintă stimulente importante pentru a-i determina să studieze în continuare.
Este important ca potențialele dificultăți de învățare să fie identificate pe parcursul educației timpurii a copiilor și să se asigure un sprijin adecvat chiar înainte de intrarea copiilor în ciclul de învățământ primar. Chiar dacă diagnosticele se stabilesc în stadiul de prevenție sau mai târziu, școlile ar trebui să fie în măsură să identifice rapid dificultățile sau semnele lipsei de implicare la nivel cognitiv, emoțional și comportamental și să fie pregătite și dotate pentru a le aborda. Ar trebui asigurat un cadru de sprijin, alcătuit dintr-o gamă extinsă de măsuri diversificate pentru grupuri diferite de elevi. Pot fi identificate trei niveluri de intervenție:
- Sprijin universal – pentru toți elevii
- Sprijin specific – pentru grupurile de elevi expuși unui risc moderat sau cu nevoi moderate
- Sprijin individual – intervenție intensivă pentru niveluri cronice sau extrem de ridicate de nevoi sau de riscuri
Cadrul de sprijin pentru elevi ar trebui să aibă un caracter global și cuprinzător, care ia în considerare toate dimensiunile vieții unui elev: școlară, emoțională, de sănătate etc. Ar trebui să se pună accentul pe stabilirea unor raporturi de încredere, a unor legături afective, și a motivației pentru educație. Sprijinul ar trebui să favorizeze incluziunea și să dea dovadă de precauție în privința unei posibile stigmatizări asociate cu statutul unui elev care se consideră că prezintă un nivel de risc.
Intervențiile specifice și individuale pentru elevii expuși riscului vor fi mult mai eficiente dacă sunt efectuate de echipe multidisciplinare (în școli sau prin aducerea de profesioniști externi în școli) și dacă există implicare din partea tuturor celor care interacționează cu acești elevi, indiferent dacă sunt membri ai familiei, frați sau surori ori voluntari. Un plan individual de sprijin, agreat cu elevul și cu familia sa, poate ajuta la stabilirea unor obiective clare și tangibile pentru abordarea problemelor și monitorizarea progreselor.
Un exemplu de sistem de sprijin diversificat (pe trei niveluri) pentru elevi: Finlanda
Sistemul educațional de bază din Finlanda se bazează de mult timp pe filozofia incluziunii. Educația de bază este aceeași pentru toți. Nu există repartiție pe clase omogene sau pe grupe de aptitudini, copiii fiind mai degrabă sprijiniți la nivel individual să își finalizeze cu succes educația de bază. Modificările la programa națională comună pentru învățământul preșcolar și de bază (2010) includ o nouă modalitate sistematică de organizare a sprijinului. Se pune accent pe sprijinul acordat cât mai devreme posibil pentru a putea preveni apariția și agravarea problemelor.
Sprijinul pentru creștere, învățare și prezența la școală este organizat pe trei categorii: sprijin general, intensiv și special.
Orice persoană are dreptul la sprijin general. Este o componentă firească a activității zilnice de predare și a procesului de învățare. Activitățile de suport special și intensiv se bazează pe evaluarea atentă efectuată de echipe pluridisciplinare și pe planuri de învățare individuale cu scopul de a răspunde nevoilor pe termen lung.
Dacă sprijinul general nu este suficient, se efectuează o evaluare individuală și se concepe un plan de sprijin intensiv în cadrul grupului pentru bunăstarea elevului în școală. În continuare, se concepe un plan de învățare.
Dacă nu este suficient sprijinul intensiv, se dezvoltă strategii pedagogice noi și extinse. Furnizorul de educație colectează informații de la profesori și de la grupul pentru bunăstare din cadrul școlii. Pe baza acestor informații, furnizorul de educație emite o decizie oficială în privința sprijinului special. În urma acestei decizii, se creează un plan de educație individual incluziv.
Alte informații:
Downes, P., 2011, Multi/Interdisciplinary Teams for Early School Leaving Prevention: Developing a European Strategy Informed by International Evidence and Research (Echipe pluri/multidisciplinare pentru prevenirea abandonului școlar timpuriu: dezvoltarea unei strategii europene bazată pe probe și cercetări internaționale), studiu de cercetare NESET.
ECORYS, Preventing early school leaving in Europe: Lessons learned from second chance education (Prevenirea abandonului școlar în Europa: lecții învățate din programul privind educația de tip „a doua șansă”), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2014.
Eurydice și Cedefop, Tackling Early Leaving from Education and Training in Europe: Strategies, Policies and Measures (Combaterea abandonului școlar în educație și formare în Europa: strategii, politici și măsuri), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2014.
Nouwen, W., Clycq, N., Braspenningx, M., și Timmerman, C., Cross-case Analyses of School-based Prevention and Intervention Measures, Document de proiect 6, proiect RESl.eu, Centrul pentru migrație și studii interculturale, Universitatea din Anvers, 2016.
Referințe suplimentare:
Dynarski, M., Clarke, L., Cobb, B., Finn, J., Rumberger, R. și Smink, J., Dropout prevention: A practice guide (Prevenirea abandonului școlar: ghid practic), Centrul național pentru evaluarea educației și asistență regională, Institutul de Științe ale Educației, Departamentul de Educație al SUA, Washington, D.C., 2008.
Lamb, S, Markussen, E, Teese, R, Sandberg, N, Polesel, J (eds.) School Dropout and Completion: International comparative studies in theory and policy, Springer, Dordrecht-Heidelberg-London New York, 2011.
Rumberger, R.W. „Why students drop out of school”, în Gary Orfield (Ed.), Dropouts in America: Confronting the graduation rate crisis (pp. 131-155), Harvard Education Press, Cambridge, MA, 2004.
Rumberger, R.W. și Lim, S. Why students drop out of school: A review of 25 years of research, California Dropout Research Project, UC Santa Barbara, 2008.
