Un număr semnificativ de studii au demonstrat că sprijinul pe care elevii îl primesc de la cadrele didactice este cel mai important factor predictiv al implicării în activitatea școlară. S-a constatat existența acestei relații puternice în ceea ce privește bunăstarea și atitudinile sociale, emoționale și comportamentale. Profesorii sunt așteptați din ce în ce mai mult să devină facilitatori ai procesului de învățare. Prin motivarea, îndrumarea și sprijinirea continuă a tuturor elevilor, cadrele didactice îi pot ajuta pe aceștia să devină responsabili pentru propriul proces de învățare. Acest lucru necesită ca profesorii să dezvolte o relație puternică și bazată pe încredere cu respectivii elevi și cu părinții acestora.
Aptitudinile și competențele profesorilor, care pot fi obținute doar prin profesionalizarea excelentă a cadrului didactic sunt, de asemenea, esențiale. Aceste condiții sprijină dezvoltarea unui climat pozitiv în clasă și în școală. Învățarea are mai multe șanse să devină relevantă și captivantă. De asemenea, bunăstarea profesorului se va îmbunătăți.
Profesorii iau contact zilnic cu elevii și astfel pot să detecteze foarte devreme dacă aceștia nu se implică și/sau au dificultăți de învățare, putând astfel să acționeze prompt pentru soluționarea situației elevului. Profesorii pot să ajute și la identificarea factorilor care contribuie la un climat școlar nefavorabil și a domeniilor în care este nevoie de sprijin profesional suplimentar.
Studii recente au evidențiat beneficiile colaborării dintre profesori și alți specialiști. Profesorii din școlile în care se cultivă principiul unei colaborări caracterizate prin acordarea de sprijin reciproc colegial, cu implicarea directorului școlii și în care sunt oferite oportunități de participare la deciziile legate de școală raportează niveluri mai ridicate de satisfacție la locul de muncă. Practicile de colaborare sprijină dezvoltarea profesională și contribuie la dezvoltarea unei culturi școlare bazată pe obiective, motivații, responsabilități și valori comune.
De-a lungul timpului, profesorii își îmbunătățesc capacitatea de evaluare profesională, dar au nevoie, de asemenea, să-și dezvolte aptitudini și competențe noi în mod continuu, prin dezvoltare profesională continuă (DPC). Formarea inițială a cadrelor didactice are nevoie, de asemenea, să fie adaptată pentru a include abordări noi.
Cadrele didactice pot avea nevoie de sprijin suplimentar. De exemplu, îndrumarea noilor profesori, consilierea și sprijinul emoțional, mai mult timp și spațiu pentru munca în echipă și schimburile informale dintre profesori, socializarea cu colegii din alte școli, sprijinul în gestionarea stresului și a conflictelor sunt toate elemente esențiale. Aceste aspecte sunt cu precădere importante pentru cadrele didactice care lucrează în contexte mai solicitante, precum școli cu un dezavantaj educațional considerabil sau cu grupuri de elevi deosebit de eterogeni.
Aflați mai multe:
Comisia Europeană, Consolidarea activității didactice în Europa: noi date furnizate de cadrele didactice compilate de Eurydice și CRELL, iunie 2015, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2015.
Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, Profesia de cadru didactic în Europa: practici, percepții și politici, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2015.
RESL.eu – Reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii în Europa, proiect UE finanțat prin cel de-al 7-lea Program-cadru documente de proiect
Referințe suplimentare:
Day, L, Mozuraityte, N, Redgrave, K, McCoshan, A., Prevenirea abandonului școlar în Europa: lecții învățate din programul privind educația de tip „a doua șansă”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2013.
Comisia Europeană, Politica în domeniul școlilor: O abordare la nivelul întregii școli pentru contracararea abandonului școlar, Educație și formare 2020, Comisia Europeană, Bruxelles, 2015
McHugh, R, Horner, C, Colditz, J, Wallace, T., „Bridges and Barriers: Adolescent Perceptions of Student-Teacher Relationships”, Urban Education, vol. 48, nr. 1, 2012, pp. 9-43. doi:10.1177/0042085912451585
Nairz-Wirth, E,, Feldmann, K., Diexer, B., Handlungsempfehlungen für Lehrende, Schulleitung und Eltern zur erfolgreichen Prävention von Schulabsentismus und Schulabbruch. Aufbruch zu einer neuen Schulkultur, Universitatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Viena. Viena, 2012
Nouwen, W., Clycq, N., Braspenningx, M., și Timmerman, C., Cross-case Analyses of School-based Prevention and Intervention Measures, Document de proiect 6, proiect RESl.eu, Centrul pentru migrație și studii interculturale, Universitatea din Anvers, 2016
